Uite că s-a făcut un an de când dansez kizomba și am povestit aici un pic despre cum a început totul. Partea frumoasă a cursurilor de dans a fost că am cunoscut niște oameni minunați și că am făcut diverse activități împreună. Din mai am început să planificăm călătoria în Torremolinos, Malaga unde, în octombrie, urma să se desfășoare Afrofestival Costa del Sol care reunește dansatori din toată lumea.
Ce putea să sune rău? Mare și soare în octombrie? Nuu! O nouă destinație de călătorie? Nuu! Dans timp de 4 zile? Nuuuu clar!
Hola, Málaga!
Așa că am întâlnit luna octombrie în Malaga. În primele zile am avut timp să vizităm. Am făcut picioare frumoase mergând peste 20 de kilometri.
Fiind cazați în Torremolinos, am luat trenul până în Malaga. Te orientezi foarte ușor cu stațiile, am ajuns în aproximativ 20 de minute. De acolo am luat-o la pas spre zona din Malaga care concentrează cam toate punctele de atracție mai principale. Aveam o hartă care le avea marcate prin desene.
Prima pe listă a fost Piața centrală din Malaga, Mercado Central de Atarazanas. La fel ca în Funchal (Madeira), aceasta reprezenta un punct de atracție turistică. Era amenajată într-o mare hală, o construcție cu influențe orientale care în trecut era folosită pentru depozitarea armamentului. Piața abunda în produse locale de o mare diversitate: fructe de mare, pește, cărnuri, fructe, legume, condimente, dulciuri. Fiecare direcție pe care o urmai te îmbăta cu un nou miros. Noi am ales să ne înfruntăm din Fructul dragonului, o chestie roșie pe care nu o pot asemăna cu un alt fruct, al cărei miez l-am mâncat cu o linguriță. După mine, nu are niciun gust specific. Pur și simplu mănânci ceva și nu îți dai seama ce. O jumătate de fruct a fost 4 euro.
În continuare am mers spre Catedrala din Malaga numită și La Manquita – “Catedrala în flăcări”, o construcție măreață care concentrează atât influențe gotice, cât și renascentiste și baroc. Și asta pentru că ridicarea catedralei a durat mai mult de un secol. Este atât de grandioasă încât îți este greu să o surprinzi într-o singură fotografie. Văzând-o din mai multe unghiuri, descoperi mereu ceva nou.
Lângă Plaza del Obispo, în fața catedralei, se află și Palatul episcopal din Malaga, o clădire deosebit de frumoasă și…colorată. Construită în stil baroc, are faianță roșie, roz, albă și gri. Cu siguranță o poți recunoaște de departe.
De acolo nu am mers mult până am ajuns la cetatea Alcazaba, o construcție maură ce datează din secolul al VIII-lea. Biletul de intrare costă 5,10 euro și include și intrarea în Cetatea Gibralfaro de lângă.
Ce am văzut în Alcazaba m-a dus cu gândul la Game of Thrones și ținutul Dorne unde locuiau Oberyn Martell și Ellaria Sand. Nimic, întâmplător, doar scenele din Dorne au fost filmate în palatul Alcazar din Sevilla, Spania. Sigur, Alcazaba nu arată la fel de luxuriant ca Alcazar, dar plimbarea din interiorul cetății este memorabilă prin arhitectura specială pe care o regăsești în coloane, porți, uși, pereți, grădini, piscine, fântâni arteziene, plus că palatul oferă priveliști uimitoare spre Malaga.
Ca să ajungi la cetatea Gibralfaro, poți să iei un autobuz special sau să urci per piedes, dacă te țin gambele 😀 , nemaivorbind de faptul că urcatul în flip-flops nu este deloc recomandat (că am văzut și din ăștia). Drumul spre Gibralfaro e asfaltat și este cam în pantă, așa că la urcare o să cam gâfâi. A durat cam 20 de minute să ajungem până sus.
Castelul Gibralfaro este o fortăreață construită cu scopul de a monitoriza ținutul dimprejurul ei, cu adevărat priveliștea pe care o vezi conține toate cele 360 de grade 😀 Dar înafară de pereți și turnuri nu prea ai ce vizita. A fost o plimbare asemănătoare cu cea de pe City Walls din Dubrovnik. Practic faci un tur al cetății mergând pe ziduri și vezi Malaga din toate părțile. De acolo am putut vedea și Malaga Plaza de Toros (Arena de lupte cu taurii) care era în restaurare.
După ce am coborât din castelul Gibralfaro, am luat-o spre Plaja Malagueta. Plimbarea pe străzi înțesate cu palmieri are un farmec deosebit.
Până a ajunge la Malagueta, ne-am oprit într-un loc mic și cochet, vorba poetului, ca să
mâncăm ceva. Și nu am dat greș. A fost poate una dintre cele mai frumoase experiențe gastronomice din vacanță. Localul se numește Galopain de Paris, culmea!, iar vedeta a fost o salată cu brânză de capră caramelizată. Cur-cu-beu pe cerul gurii!
O chestie destul de interesantă: am observat că proprietarii localurilor nu prea pun preț pe design. Adică majoritatea locurilor în care am fost aveau mese și scaune din plastic. În schimb mâncare era delicioasă.
Plaja Malagueta este un loc foarte popular pentru a face plajă. Este destul de lată, are atât spații pentru șezlonguri, cât și spații în care să îți pui prosopul. Ba mai mult, sunt și mici porțiuni cu iarbă, de obicei la umbra palmierilor.
Merită să vă plimbați și pe faleză, aveți o priveliște peste port și spre oraș. E superbă și grădina de lângă faleză, Palmeral de las Sorpresas. E frumos amenajată și îngrijită, deși dacă o apuci pe unele cărări te simți ca în junglă.
Ultimul loc în vizitat în Malaga a fost Muzeul Carmen Thyssen. Am vrut și noi să ne culturalizăm un pic. Glumele deoparte, muzeul găzduiețe o colecție privată destul de vastă de picturi. Prețul biletului a fost de 6 euro.
Printre altele, Malaga e frumoasă și dacă o vizitezi pur și simplu rătăcind pe străzile ei.
Torremolinos și Benalmadena
În octombrie Torremolinos e probabil o stațiune preferată mai mult de seniori nemți și englezi. Înafară de oameni de 70 de ani și dansatori de kizomba n-am vazut pe nimeni 😀 . Bine, și localnici. Torremolinos are plaje mari și late, cu nisip fin, de origine vulcanică. Așa că e loc pentru toată lumea. Pamierii găzduiesc papagali, iar plajele – rațe. Da, ați citit bine! 😀 Deși sunt și blocuri, mie mi-a plăcut zona de case, amenajate cu deosebită atenție la detalii: de la plăcuța pe care scria denumirea străzii, continuând cu gardul, poarta, plantele din jurul casei, totul era fermecător.
Dacă te plimbi pe promenada din Torremolinos, ajungi ușor în stațiunile de lângă. După 5 kilometri am ajuns in Benalmadena, unde voiam sa vedem neapărat Puerto Marina, desemnat de cateva ori ca fiind cel mai frumos port al Spaniei de Sud.
Găsești aici o mică Veneție, cu influențe arhitecturale arabe, indiene și andaluze desigur. În mare parte aici sunt amenajate restaurante și hoteluri de lux, poți vedea și yachturi de milioane de euro. Deoarece am vizitat Benalmadena în ultima zi de vacanță nu am avut timp să o explorăm prea bine, dar stațiunea are numeroase locuri bune de vizitat.
Mai mâncăm și noi ceva?!
Până acum, Malaga este destinația care mi-a plăcut cel mai mult din punct de vedere culinar. Poate au fost și felurile de mâncare ceva mai sofisticate, dar toate erau deosebit de gustoase. Că am pățit să mânânc și ceva care arăta foarte bine, dar avea un gust mediocru. Aici totul a fost pur și simplu delicios.
Am început cu salata aia cu brânză caramelizată în Malaga. Am continuat în Torremolinos unde am mâncat pentru prima dată vinete pane cu miere, carne de vițel cu cașcaval și dulceață de ceapă, dar și pește rosada. N-am uitat nici de fructele de mare, celebra Sangria, sau ginul ăla roz din supermarket 😀
Afrofestival Costa del Sol
Acum despre cireașa de pe tort, căci se lasă la urmă, nu?
Sigur că am avut așteptări mari de la această vacanță și undeva mi-era frică de o dezamăgire, dar din fericire a fost cazul când așteptările mele au fost cu mult depășite de realitate.
Eu am venit cu gândul să vizitez Costa del Sol și să mai dansez un pic. Doar că a ieșit invers: am dansat o grămadă și am vizitat un pic.
N-am simțit o bucurie atât de mare de foarte mult timp. Fericirea pe care mi-au adus-o dansurile nu pot să o compar cu nimic. Și este foarte plăcut să descoperi că poți să stabilești o conexiune cu o persoană străină, prin dans, și împreună să vă detașați de lume și să uitați de toate timp de 10-15 minute, în unele cazuri o oră 😀 Cum zicea cineva, dansul este un act de generozitate atât din partea celui care invită, cât și din partea celui care acceptă. Și asta am făcut, am fost buni unul cu altul prin dans. Am dansat la petrecerile pe plajă, de pe la 6 seara până la 8-9. După care ne pregăteam pentru petrecerea din hotel, care ținea până dimineața.
Drept că în vacanța asta nu am avut timp de mare lucru: n-am avut timp să fac poze cu caru’, să stau pe net, să dorm, să fac plajă, să beau 😀 (mereu rămâneam cu paharul de gin pe jumătate plin). Am avut timp de dans și am avut timp să fiu fericită.
Am cunoscut multă lume bună, din diferite părți ale Europei sau ale Africii. Ne-am promis că o să dansăm din nou curând. Adevărul e că nu știi ce-o să fie mâine, darmite peste un an. Dar totuși speranța că vei resimți aceeași plăcere și bucurie curând îți poate da suficient combustibil ca să reziști până atunci.
Take a look 🙂
Cheltuieli:
- Cost pass festival: 60 euro / 270 lei
- Cost asigurare medicală: 4 euro / 17 lei
- Cost bilete de avion: 160 euro / 740 lei (plecat cu WizzAir, întors cu Blue Air)
- Cost cazare Airbnb 5 nopți: 170 euro / 780 lei. Am fost 2 persoane, deci 85 euro/390 lei/pers.
- Cheltuieli personale: 210 euro.
- Total cheltuieli: 520 euro
Link cazare: https://www.airbnb.com/rooms/2445117
Am ales cazarea în funcție de proximitate: trebuia să fie aproape de hotelul în care urma să aibă loc festivalul. Și ca bonus, era și foarte aproape de plajă, 5-7 minute.
Așa că, dear you, travel and dance!