Cu ce asociezi gândirea pozitivă?
Cu citate motivaționale? Cu oamenii ăia enervant de optimiști? Cu Osho? Cu paharul pe jumătate plin? Poate cu melodia Andrei “Totul va fi bine”?
Printre cele mai prețioase sfaturi pe care le-am primit vreodată în viață a fost: “Nu gândi pozitiv, gândește corect”.
Adevărul e că poți să gândești pozitiv și tot să îți meargă prost. Și nu știu cum de poți să îți menții zâmbetul atunci când ți se îneacă corabia. Așa că azi îți povestesc câteva ceva despre gândirea pozitivă care să te ajute, nu invers.
Gândirea pozitivă înseamnă acceptare
Mulți consideră că gândirea pozitivă înseamnă negare, adică să negi tot răul din jurul tău și să te prefaci că totul este perfect. Dar asta nu poate decât să îți declanșeze un război civil în interior. “Păi cum, nene, îți merge bine? Nu vezi că ți s-a stricat centrala, în casă e frig și te paște o răceală după cum îți curge nasul ăla, zici că-i robinet?!” și tu să fii “Mă descurc fără centrală, acasă chiar e cald și nu răcesc deloc, am doar o producție înaltă de muci azi”. Păi nu e chiar așa!
Gândirea pozitivă înseamnă să recunoști că se întâmplă ceva neplăcut și să accepți.
Astfel nu duci niciun război interior și îți poți canaliza energia spre rezolvarea problemei: “Da, mi s-a stricat centrala, dar o să chem pe cineva să o repare. Până atunci mă îmbrac în ceva mai gros, îmi fac un ceai cu lămâie și miere și mă uit la un film sub plapumă”. Și garantat îți asiguri o liniște interioară și da, o gândire corectă, pozitivă.
Și regula recunoaște-acceptă se poate aplica oricărei situații. Înțelege că atunci când tu îți zici că e bine, dar ochii văd altceva, în interiorul tău realitatea se bate cu fantezia. Și nu ai nevoie de lupte interioare atunci când ai nevoie de calm ca să găsești soluția.
Cum e cu gândirea în general?
Mintea noastră este compusă din conștient, subconștient și unii mai adaugă și inconștientul, pe care alții îl includ tot în subconștient.
Pe repede înainte definesc un pic ce face fiecare:
conștient – reprezintă partea rațională a minții, e cel ce ne ajută în viața de zi cu zi atunci când e nevoie de logică, memorie și acțiune. Conștientul e cel care poate impune limite psihologice și care ne pot încurca: “nu pot face asta; nu merit; oricum nu voi reuși”. Și asta pentru că dorințele sunt trecute prin filtrul gândirii.
subconștientul – the big guy, cel care pune în practică gândurile venite din conștient, fără să poată distinge între negativ și pozitiv. Ne putem recunoaște subconștientul atunci când ne folosim intuiția (ceea ce nu vine din conștient).
inconștient – hard disk-ul minții, e cel ce înregistrează tot ce acumulăm într-o viață, gânduri, emoții, senzații, gusturi, mirosuri. Tot el asigură controlul funcțiilor biologice fără ca noi să intervinem: respirație, digestie, bătăile inimii etc. El gestionează toate acțiunile noastre automate: mers, condus, înot. Inconștientul nu doarme niciodată.
Ai grijă la ce te gândești pentru că s-ar putea să se împlinească
Acum pe noi ne interesează un pic această legătură între conștient și subconștient. Cum ziceam, conștientul gândește, subconștientul îndeplinește. Și aici e buba cea mare: subconștientul nu distinge între pozitiv și negativ, nu știe urmările îndeplinirii unei dorințe, de asta trebuie să aibă grijă conștientul. Subconștientul duce dorințele puternice la împlinire prin celebra zicală “scopul scuză mijloacele”.
De exemplu: te gândești că ai vrea să mai slăbești vreo cinci kile pentru că ai auzit tu că oamenilor slabi le merge mai bine în viață. Și te-ai gândit așa mult la asta încât hop! se activează inconștientul. Și ghici ce, îți dă vreo câteva luni de stres și o boală digestivă cadou astfel încât te pomenești într-o zi că ai pierdut nu cinci, da’ zece kile. Și da, ești slab(ă) așa cum ți-ai dorit, dar nu ești deloc fericit(ă) și mulțumit(ă) așa cum credeai că sunt oamenii slabi.
Dacă ai citit “Oameni și șoareci” de John Steinbeck, atunci cunoști dou-ul format din George și Lenny. George este inteligent, dar fără putere fizică prin comparație cu Lenny care este o persoană înaltă și viguroasă, dar cu capacități mintale limitate. Lenny nu își dă seama că poate face și rău, chiar dacă el e bine intenționat. Mi se pare analogia perfectă pentru conștient și subconștient.
Încă o chestie foarte interesantă: subconștientul nu cunoaște negația și respectiv cuvântul “nu”. Dacă vrei, el e asemenea unui copil căruia îi zici să nu își bage degetele în priză și tot ce aude el e “Bagă-le, nene, în priză, ce-astepți?!”. Off topic așa, de fapt s-a demontrat că cei mici nu înțeleg cuvântul “nu”, de aceea când interzici ceva unui copil, ai grijă cum formulezi, de exemplu: “Dacă bagi degetele în priză, o să rămâi fără ele” 😀 .
Așa e și cu subconștientul. Dacă îți zici “nu vreau să mă fac de râs când prezint proiectul”, tu transmiți de fapt “vreau să mă fac de râs”. Ți-am zis, e cam bătut în cap subconștientul ăsta. Și atunci îți zici “Vreau să am succes la prezentarea proiectului”.
Să visăm frumos
Acum nu tre să ne fie frică să gândim și să visăm la ceva. Nu e așa ușor să trimiți dorințe în subconștient. Altfel toți am fi bogați și în relații cu oamenii potriviți 😀 . Se spune că subconștientul este cel mai receptiv atunci când conștientul nu este pe fază. Și asta se întâmplă în momentele de maximă relaxare, cel mai adesea înainte de somn, când suntem în faza pre-adormire. De aceea este foarte important ca gândurile tale din acea perioadă să fie cât mai corect pozitive.
De exemplu, oamenii anxioși care se confruntă cu griji, scenarii triste și gânduri posomorâte înainte de somn au mari șanse să aibă o zi mai proastă. Și apoi se întreabă de ce li se întâmplă doar lor lucruri rele când subconștientul doar a dus la împlinire ceea la ce s-au gândit ei cu ardoare. Stă și el într-un colț nedumerit de nemulțumirea lor, cu fața aia de “Da’ ce-am făcut șefu?…”
Așa că atunci când îți dorești ceva cu putere ai grijă să te exprimi foarte clar, de exemplu: ”Vreau să slăbesc și pentru asta o să merg în parc să alerg sau o sa urmez cursuri de dans. Și eventual o să renunț la dulciurile de la 11 noaptea”.
A crede sau a nu crede, asta e întrebarea
Gândirea pozitivă implică automat credință. Și nu vorbesc neapărat de sensul religios al cuvântului. Vorbesc de a avea încredere că vei ieși din impas, că vei trece examenul, că vei reuși în tot ce îți propui să faci etc. Acum e alegerea ta în ce sau cine alegi să ai încredere că o sa te ajute: în Dumnezeu, în îngerași pufoși, în tine, în talismane cu ochi, în forțe necurate. Dar credința este esențială în orice pas al vieții, you will when you believe.
Așa că spor la gândit pozitiv, corect și frumos! 🙂
